Pagina:Poesie siciliane.pdf/237

447 d. chisciotti e sanciu panza 448

24
     Ddocu fu, chi vidennusi spruvistu
Di st’articulu tantu essenziali,
Pri farinni la scelta l’áju vistu
Girari attornu di lu miu casali;
Lu suggettu, chi scelsi, è statu chistu,
Chi vi presentu cca comu un minnali;
Sia sorti, sia disgrazia ’un sacciu ancora;
M’áju multu a lagnarimi fin’ora.
25
     Jeu, ch’era omu pacificu, e a l’antica,
Nè di la porta affacciai mai lu nasu,
Nè cc’inclinava troppu a la fatica,
Cchiù chi mi chiama, ed eu chiù dintra trasu,
Ma tantu parra, e dici, e s’affatica,
Fina chi nni aristavi persuasu;
Specialmenti quannu cu l’oturi
Mi pruvau, chi putia farmi signuri.
26
     Mi liggíu multi libra, ed appurai,
Chi ogni tintu scuderu arriniscía;
Perciò cun iddu stissu cunritai,
Chi a li primi battagghi, chi vincía,
Di li regni acquistati o picca, o assai,
Jeu guvirnari un’isula nni avía;
Iddu accunsenti, ed eu cu st’aliteddu
Mi misi appressu comu un cagnuleddu.
27
     E profittai di tanti lezioni
Di storia, di politica, e morali,
Pirchì un governaturi si supponi
Chi ’un div’essiri stupidu, nè armali:
Occurrinu l’intoppi, e occasioni,
In cui cc’è di bisognu multu sali;
Veru è chi in posti granni pigghia volu
Lu bugghiólu, però sempri è bugghiólu.
28
     A lu cavaddu so magru e patutu
Cci avía misu pri nomu Ronzinanti;
E giù quasi paría ringiuvinutu
Cu stu titulu granni e risonanti;
Jeu cavaddu ’un nni avía, stava cusutu
Supra un sceccu, chi poi fu negromanti,
Pareva saggiu, e chinu di modestia,
Ma tirau sempri a perdirmi sta besta.
29
     D’allura fici un vutu arcisullenni:
Di nun dari cchiù fidi a coddi torti;
Quantu cuverti cchiù, tantu tremenni
Sunnu l’insidii di sti genti accorti;
Non a casu si storci, a cui s’impenni,
Lu coddu, quannu è l’ura di la morti;
Denota chi sta razza malandrina
Era di la stississima farina.
30
     La prima ’ntra l’imprisi stripitusi
Fu l’elmu di Mambrinu, chi s’è risu
Celebri immenzu all’armi cchiù famusi;
Lu conquistau ’ntra un nenti, e a l’improvisu;
Però li mali lingui invidiusi
Vonnu chi l’elmu celebri pretisu
Fussi un vacili, chi lu cavaleri
Cci rubbau da la testa ad un varveri.
31
     E cuntanu, chi mentri sbrizziava,
Passannu d’unu a nautru paiseddu,
Un varveri pri radiri purtava
Lu vacili a la testa pri cappeddu,
E l’Eroi chi li cosi li guardava
Comu l’aveva ’ntra lu ciriveddu,
Curri, l’aguanta, e grida: ah malandrinu
Tocca a mia lu grand’elmu di Mambrinu.
32
     Si vuliti, jeu poi quannu lu vitti,
Ch’era vacili, cci avirria juratu;
Ma meritanu cchiù d’essiri critti
L’omini, chi ánnu lettu e studiatu;
E lu patruni miu stampati e scritti
S’avía tanti volumi divoratu;
E pri sua carità, buntà, ed amuri
Mi li chiantava ’ncorpu tutti l’uri.
33
     Jeu misu appressu di lu meu patruni
Lu studiava, e nenti nni capia;
Ora parra da Socrati, e Platuni,
Ed ora arranca un truncu di pazzia;
Pigghiava spissu ni granci-fudduni,
Chi ’un vi ponnu passari per idia;
E s’eu ridu, o cci mustru diffidenza,
Li giustifica sinu all’evidenza.
34
     Jeu, chi viju, e conusciu lu miu nenti,
Pirchì nun áju lettu, nè imparatu,
Dicu li dubbii mei sinceramenti,
Poi mi rimettu a cui nn’è cchiù infurmatu;
Certi sbagghi parevanu evidenti;
Comu lu fattu tantu celebratu
D’un mulinu di ventu, e cci dicia:
Chistu è mulinu in cuscïenza mia.
35
     Iddu cu l’occhi chini di scienzi
Nun videva mulinu, ma giganti;
Divu cridiri ad iddu, o a li mei senzi?
Quali cchiù di li dui sunnu farfanti?
Pir quantu cci rifletta, e quantu penzi,
Restu tuttora dubiu, e titubanti;
Pri un promodu dirrò: ch’era in effettu
Mulinu all’occhiu, e mostru a l’intellettu.
36
     Chi dirrò li crapi, chi scanciau
Pri ’na gran cumpagnia di genti armati?
’Nsumma sempri cuntisi, e guirriggiau
O cu li proprii sbagghi, o cu li fati,
O cu un magu, chi l’occhi m’offuscau,
Pri scimari di gloria ’na mitati;
Pirch’eu benchì cci avissi opinioni,
È tutta fidi, e non convizioni.
37
     Nun nni sugnu cunvintu, ma cci criu,
Pirchì áju ’ntisu diri, ca cci sunnu
Sti ’ncantisimi, e o sù chisti, chi viu,
O chi lu me’ patruni è pazzu tunnu;
Pirchì nun è da saviu lu straviu,
Iri sempri ramingu pri lu munnu,
Patiri fami, puvirtati, e stentu,
Culpennu crapi, e li mulini a ventu.