Pagina:Poesie siciliane.pdf/232

437 cantu terzu 438

44
     Cussì fu vistu un jornu Endimiuni
’Nnamurari a Diana, chi caccía;
Cussì lu vagu pastureddu Aduni
Veneri inciamma, ed Aci a Galatia;
Oh si l’avissi vistu ’ntra sta ’gnuni
La cara immaginaria Dulcinia!
Fici un friscalitteddu cu lu landru,
E a lu stili cantau di Colloandru.
45
     Li brunzi, e li metalli li cchiù duri
Si sarrianu squagghiati, o donna mia,
A li gran ciammi, e a li cucenti arduri,
Chi stu miu cori, oimè! pati pri tia;
A li lagrimi mei sparsi pri amuri
Rimuddatu anchi un marmu si sarria;
Ma pri mia pena, s’è un prodigiu fattu;
Tu resti dura, e lu miu cori intattu.
46
     Ddocu pri un pezzu si firmau suspisu
Pirchì la fantasia già si cc’infrasca
Da un strepitu, chi senti all’improvisu,
Di multa genti timida, e fuggiasca,
Sauta a l’impedi attonitu, e sorprisu;
E vidi chi currianu pri dda frasca,
Niscennu da una grutta spavintati
Pasturi, e ninfi cu li manu alzati.
47
     Subitu curri, e dimanna ansiusu
Lu motivu di tuttu ddu spaventu;
E senti, chi dda dintra da un pirtusu
Niscía funestu, ed orridu lamentu;
Ascuta anch’iddu interpidu, e animusu;
Lu senti, e poi decidi: è ’ncantamentu.
Sia lodatu lu celu, chi m’onura,
Avennumi serbatu a st’avventura.
48
     Osserva beni, e vidi ’ntra dda grutta
Un bucu, quantu appena cci capía,
Chi ghieva a funnu, e la vuci pri sutta
Ottusa, e cuba, e lugubri niscía;
Olà cumanna a chidda chiurma tutta,
Pigghiáti cordi, ed attaccáti a mia,
Calatimi cca ghiusu, eu sulu bastu,
A daricci a l’infernu un gran cuntrastu.
49
     Cussì si vitti Alcidi in Flegetonti
Calpestari di Cerberu li testi;
Espugnau puru Orfeu, Plutu, e Caronti
Cu li noti ora lenti, ed ora presti;
Anch’iu vogghiu passari stu gran ponti;
Cori áju in pettu, áju animu, ch’immesti;
Periculi nun timu, ’un curu affanni,
Lu celu mi criau pri cosi granni.
50
     Li pasturi alluccuti a tantu ardiri,
S’impegnanu a vidirinni li provi,
Cercanu cordi a tuttu so putiri,
E lu guardanu comu cosi novi;
Iddu intantu si metti a proferiri:
Oh bella Dulcinia, si nun ti movi
Ad ajutarmi tu ’ntra sti cimenti,
Sarrà attrattu lu vrazzu, ed impotenti.
51
     Eccu chi già attaccatu pri lu cintu,
Lu cálanu a lu funnu appocu appocu;
Iddu racchiusu dda ’ntra ddu recintu
Avvampa, e pri li naschi manna focu;
Visitannu dd’oscuru laberintu,
Intrepidu avvicinasi a lu locu...
La vuci ’ncugna, e lu pilu s’arrizza,
Ed iddu ’ntra se stissu si nni stizza.
52
     Ma ’un si duna pri vintu, e va gridannu:
Vegna contra di mia tuttu lu munnu,
Congiuri ancora l’infernu a miu dannu
Cu tutti l’avirserii, chi cci sunnu,
Ch’eu (Dulcinia però nun mi cacciannu
Di la sua grazia) mai mai mi cunfunnu;
Si avvilisca lu corpu quantu vogghi,
Chi lu spiritu ’un cura di sti ’mbrogghi.
53
     Mai sparveri va contra li palummi
Cu tanti ardiri, e mai lupu a l’agneddi,
Quant’iu ’ntra lochi oscuri, e catacummi
’Ntra lamenti, ’ncantisimi, e marteddi...
Si senti intantu strinciri li lummi
Da dui vrazza, chi parinu rasteddi;
Ogn’autru sarria mortu di spaventu,
Ma Don Chisciotti abbampa, e fa pri centu.
54
     E sciotu da dd’impacci, isa la manu,
Scippa la spata, ed a lu scuru ’mmesti;
Quann’eccu senti un urlu, un gridu stranu
Uh! uh! mali pri mia!.. lu nasu?.. oh pesti!
No, replica l’eroi, nun scappi sanu
Di l’odiu miu, si ’un ti palisi, e arresti,
Rénniti zoccu sì, o spirdu, o fata,
Omu, magu, o donna, o anima ’ncantata.
55
     Jeu cu’ sugnu? sù Sanciu, e sù sminnatu;
Oimè! chi mai vi avissi conosciutu!
Vi vitti, cursi, e stu piaciri ingratu
Mi custa un nasu, chi mi dava ajutu;
Cu prigheri lu celu avía stancatu
Pri vidirivi, e ’nfatti fui ’saudutu;
Ahi mischinu mia! ma nun previtti,
Chi duvia rinigari ca vi vitti!
56
     Tu Sanciu! dici attonitu l’eroi,
Tu cca! dintra st’orridu dammusu,
E di’, pri l’arma di li figghi toi,
Sì in spiritu, o in sustanza cca rinchiusu?
Stu problema, rispunni, sinu ad oi
Mi è statu sempri oscuru, e dubiusu;
Ma spiegatilu vui ca studiati,
Si nni dunanu spiriti sciancati?
57
     Pirch’eu quannu cadivi ’ntra ddu puzzu,
A ’na ficu sarvaggia m’abbrazzai;
Idda si rumpi, ed eu dda dintra appuzzu;
Però supra li rami scattiai;
Ma lu puzzu era funnu, e lu cruduzzu,
E l’anca cu dda botta mi spirnai;
Ristai sciancatu, oimè! chi crudu casu!
Mi ammancava ristari senza nasu!