Pagina:Poesie siciliane.pdf/226

425 cantu secunnu 426

36
     Girannu Don Chisciotti ddi macchiuni,
Cci scura ’ntra li pedi, già spirdutu
’Ntra un voscu oscuru, chinu di gruttuni,
Mestu, rumitu, sulitariu, e mutu;
Sedi stancu, ed afflittu ’ntra ’na gnuni
Cu la testa appuzzata, sbalurdutu;
Stà immobili accussì ’ntra stu ritiru,
Fina ch’è arrisbigghiatu da un suspiru.
37
     Isa l’occhi, ed attenta (oh cosa strana!)
In funnu di la macchia, ch’avía allatu,
Alitu senti di persuna umana,
Chi stà chiancennu cu cori affannatu;
Cci va la testa a Sanciu, ma stramana
È la vuci; iddu intantu sta ’ngattatu;
Prima di fari strepitu, o bravura,
Risolvi d’ascutari st’avvintura.
38
     Pirtantu cu l’oricchia a lu pinneddu
Si cala trattinennusi lu ciatu;
Però la spata nuda sta a liveddu,
Pronta a feriri, si veni assaltatu;
Accussì ’ntra stu situ cuiteddu,
Si ferma, veni intantu replicatu
Un suspiru cchiù forti, e in rutti accenti
Fu sequitatu poi da sti lamenti.
39
     Miseru! e a chi mi servi lu campari?
Persi la gioja mia, lu beni amatu;
Chi mi resta a stu munnu cchiù a sperari?
Lu suli a li mei sguardi s’è oscuratu;
Di chiantu l’occhi mei fannu ciumari;
La vucca nuddu cibu á cchiù gustatu,
Lu pettu autru nun manna, chi suspiri...
Morti, oimè! pirchì tardi cchiù a viniri?
40
     Primavera pri mia cchiù nun ritorna;
Nè cchiù vennu li zefiri d’estati;
Nè cchiù l’autunnu la sua testa adorna
Di racina, e di frutti prelibati;
Da l’alba a sira, e poi sinu ch’agghiorna
Mi viju attornu tristi, e scunsulati
Chianti, e duluri cu l’acuti dardi;
Morti, pirchì a viniri, oimè! cchiù tardi?
41
     Comu ti persi, anima mia diletta!
Comu spiristi, oimè! da l’occhi mei?
Quali locu t’accogghi, e ti ricetta?
Forsi t’ánnu rubatu, oimè! li Dei?
Forsi fera crudili... ah! chi s’aspetta?
Manciativi a mia puru, o mostri rei;
Stari cun idda mi sia datu in sorti...
Pirchì a viniri, oimmè! cchiù tardi, o morti?
42
     Don Chisciotti, chi tuttu ascuta e senti,
E vidi, quasi juntu all’ultimi uri,
Un pastureddu amabili, e innoccenti,
Pri dda bestia feroci di l’amuri;
Nun pò cchiù stari a frenu, e impazienti
Sauta da la sua macchia... a ddu rumuri,
A dd’umbra, a dda prisenza, arrivulannu,
Lu pasturi di dda sgriddau, gridannu.
43
     Cci curri appressu, e dici cu bontati:
Sù cavaleri, e ’un spennu lu valuri
Contra l’afflitta, e timida umiltati,
Anzi sù d’idda un saldu potetturi;
Ma chiddu cu li senzii scuncirtati
Curri comu lu porta lu timuri,
Nè si sapi firmari a nudda banna,
Si nno, quann’è già dintra la capanna.
44
     Veni l’Eroi a tardi passi ansanti,
Comu un canazzu stancu cu gran basca:
Pirchì á tri jorna, chi ’ntra voschi erranti
Nun vidi cibu, e pari canna masca;
’Ntra macchi e spini, chi si para avanti,
Tuttu si cimiddía, sfarda, ed arrasca;
Junci, ma a lu passari ’na muragghia
’N’esercitu di cani si cci scagghia.
45
     Sfodera la sua spata, e a pedi stari
Intrepidu l’aspetta; eccu fratantu
Li nimici lu vennu a circundari
Chiudennu la trincera a lu so cantu:
Ceda Turpinu, e ’un staja cchiù a vantari
Li Paladini soi timuti tantu;
L’Eroi ssa notti fici cosi tali,
Digni di un chiaru jornu, ed immortali.
46
     Musa, chi ’ntra l’arcivu di Parnassu
Teni li fatti eroici registrati,
Canta tu, ch’eu mi perdu; stu gran passu
Nun è pri menti umani, e limitati;
Rinaldu, Orlannu, Artù, Bovu, Gradassu
Viniti cca, viditilu, e trimati;
Gira la spata attornu, e ogni canazzu
Stà allargu, quantu stenni lu gran vrazzu.
47
     Cussì cignali orribili ’nfutatu
Da cani e spati, d’asti, e da spuntuni,
Apri, e rumpi lu voscu, unn’è ’ntanatu,
Sdirrúpa vausi; sfarda li macchiuni,
Cu fieru grifu, eschinu rabbuffatu;
Poi si ferma, ed arrota li scagghiuni;
Li cani cci sù attornu, e ad un so sguardu
Cui cedi, o cadi; o fui cu’ è cchiù gagghiardu.
48
     Tali l’Eroi cu la gran spata in manu
Ora tira di tagghiu, ora di punta:
Ma comu avissi menti, e senzu umanu
Ogni cani la sfui prima chi spunta,
’A datu centu corpa ’ntra lu chianu,
Centu sticcati all’aria, e nudda è ghiunta
A tuccaricci un pilu; st’assassini
Nascinu cu la scherma ’ntra li vini!
49
     Criscinu li nimici da cchiù banni;
Sù un esercitu interu, ed iddu è unu;
O viltati da un latu! oh gloria granni
Pri cui è sulu fra tanti, ed è dijunu!
Eccu chi mentri da ddi vrazza spanni
Virtù e valuri, sauta importunu
Un canazzu assai lestu, e un muzzicuni
Scarrica a tradimentu ’ntra un garruni.