Pagina:Poesie siciliane.pdf/222

417 cantu primu 418

66
     Don Chisciotti fratantu era firmatu
Davanti Ronzinanti; e contemplava
Dd’autru armali dda ’nterra stinnicchiatu,
Chi ’ntra lu propriu sangu s’allagava;
Vidia tantu di l’unu e l’autru latu
Li feriti profunni, e suspirava;
Doppu chi un pezzu si dulíu, e s’afflissi,
Poi seriu si cumposi, e accussì dissi:
67
     Ronzinanti, chi natu a tanta gloria
Di muriri in battagghia comu eroi,
Pri lu vrazzu di chiddu, chi si gloria
Lu specchiu di l’erranti pari soi,
Godi chi la tua morti fu vittoria;
E diri all’umbri cavaddini poi
Di Rundellu, Bajardu, e Brigghiadoru,
Chi assai cchiù d’iddi li toi fasti foru.
68
     Ma Sanciu l’interrumpi ’nfuriatu:
Chista è la gran prudizza di sta notti?
Chisti foru li Fati, chi pruvatu
’Annu li valurusi vostri botti?
Ma Sanciu caru (rispunni cagghiatu,
E in tonu amurusu Don Chisciotti)
Nun la vidisti tu cu l’occhi toi?
La vampa, comu mia? dunca chi voi?
69
     Nun cunfissasti ancora tu, chi mai
Putía essiri cosa naturali?
Certu è dunca, ca chisti chi ammazzai,
Foru fati ’nsitati supra armali;
È tantu veru chistu ca tu sai,
Chi li nostri disgrazii, e li gran mali,
Pri quantu a lu passatu riflittemu,
Si cuntanu d’allura chi l’avemu.
70
     Guarda in effettu ora ca sù scannati,
Chi jurnata eccellenti chi niscíu!
Vidi si cci assimigghia a ddi nuttati,
Quannu l’infernu contra nui si apríu!
Guarda lu suli, e li soi rai ’ndorati,
Chi accussì allegri mai li riflittíu!
Guarda, cuntempla la natura, e vidi
Comu davanti a nui si allegra e ridi.
71
     Stu jornu è da notarsi in petra bianca;
Chistu è lu primu auguriu felici;
L’armi già mi cidíu la sorti stanca,
Nun mi restanu fati cchiù nnimici;
Già stennu la mia destra ardita e franca
A li Parti, a li Sciti, a li Fenici...
Li curuni di l’Asia e li riami...
Ma ’un pò cchiù stari in pedi pri la fami.
72
     S’appoja ad un ruccuni, e poi ripigghia:
Ora di’, quantu voti, o Sanciu meu,
L’incantu ti cuntai, la meravigghia,
Lu grann’asinu d’oru d’Apuleu?
Ora si la mia menti s’arrisbigghia:
Mi doli assai ca cci appi a ’ncappari eu!
Doppu chi ó lettu tantu, e studiatu,
Da li strighi appi ad essiri gabbatu!
73
     Comu statua di sali, Sanciu intantu
’Ntabbaranutu, e cu la vucca aperta,
Pinsannu ora a lu sceccu, ora a l’incantu,
Rifletti, ascuta, palpita, e sta allera;
Amuri si lu tira, ma lu scantu,
L’arributta, l’aggrinza, e lu sconcerta;
Vurria chianciri, curriri, abbrazzarlu...
Ma li carni cci arrizzanu a guardarlu.
74
     Di poi prorumpi: oh sceccu micidaru!
Sta farina jittavi, armalunazzu?
Ah! dunca, sullennissimu magaru;
Pir chistu mi jittasti ’ntra lu jazzu!
Eri saggiu, ’mparissi, eri massaru!
Parivi un minnaluni a quattru a mazzu!
Parivi un coddu tortu un marabutu!..
E tu eri bonu lu beccu curnutu?
75
     Ma Don Chisciotti, pirchì ruminava
Sempri li fatti eroici e maistusi,
Si rigurdau d’Alcidi cu la clava,
Chi di li spogghi ruvidi e pilusi
D’un liuni ammazzatu s’adurnava;
Risolvi d’imitarlu; eccu si susi,
Pigghia lu sceccu, e lu metti a scurciari;
Ma Sanciu trema, e nun voli accustari.
76
     ’Nsumma tantu s’affanna, e s’affatía,
Fina chi menzu coriu cci livau,
Chiddu pezzu cioè, chi si stinnía
Da la cuda a l’oricchi, e dda tagghiau;
Si lu carriau ’ncoddu, e cci pinnía
La cuda pri darreri, e si aggiustau
L’oricchi pri davanti, chi a la vita
Pinnianu comu scocchi d’una zita.
77
     Cussì si parti, e metti a caminari;
Sanciu però tiniasi a lu darreri;
Nun aveva curaggiu d’accustari,
Di la peddi timia di lu sumeri;
Di luntanu lu misi a sequitari,
Cu la tistazza china di pinseri;
Era ’na vera larva, e d’ogni latu
Lu munnu cci paria tuttu ’ncantatu.
78
     Va, Sanciu, chi lu celu interu e sanu
Ti cunservi, e ti dia bona vintura,
Giacchì la tinta già l’ái pri li manu,
Ti sarrà scola, ma pinusa e dura;
Scurri, ch’eu nun sarrò tantu luntanu;
Lassa chi almenu pigghi ciatu un’ura;
E pri megghiu accurdari lu miu sonu,
Permetti, ch’eu ti lasci, e canci tonu.