Pagina:Poesie siciliane.pdf/220

413 cantu primu 414

38
     Fratantu era distrattu, e ’un si nni accorsi
Chi lu sceccu puncíu sutta la panza;
L’asinu gatticchiatu anchi risorsi
Farla da eroi, cu un cauciu lu sbalanza;
Cci fracassau lu ciancu... no, nun morsi,
Lu spincíu la sua orribili baldanza,
Si susi... aimè! si avventa... vola... ed eccu
Chi nun discerni cchiù cavaddu, e sceccu.
39
     Mai vola avvussì fieru, e impetuusu
Turbini in aria, e mai sì forti sbampa
Focu in mini di pulviri racchiusu,
Comu subitu in iddu l’ira avvampa;
Batti li pedi, torbidu, e sdignusu
Comu tauru, chi manna cu la zampa
La terra in autu, ed a vinditta sfida
Lu gran rivali, chi minaccia e grida.
40
     Cussì, dici, viddanu negromanti,
O Fata vili, zoccu sì, rispunni
A li mei offerti, ed a li mei galanti
Gentilizzi? accussì dittu, s’infunni
Tuttu ’ntra l’ira, e s’impaja davanti
La vampa, chi a la testa corrispunni
Di l’asinu mischinu, e cu un fendenti
La spacca ’mmenzu fina ’ntra li denti.
41
     Si gira attornu, ed in distanza vidi
La vampa ancora, e un’umbra allatu d’idda,
Ah! mi fujiti, fati vili, e infidi,
Dissi; e di sdegnu, e d’ira ardi, e sfaidda,
Cci sauta supra cu colpi omicidi...
Tinta dda vampa, tinta dda faidda.
Ma cchiù tinta dda grigna, e chidd’oricchi,
Unni cci sunnu lumi, e cannilicchi.
42
     Già datu fini a sta granni avvintura,
S’infodera la spata, e spogghia l’ira;
Si suvveni di Sanciu, e torna allura,
Timennu di nun perdirlu di mira;
Lu trova ancora ’ntra dda positura,
Simili affattu ad un omu, chi spira,
Si stizza, chi st’imprisa di valuri
Nun appi aviri mancu un spettaturi.
43
     Lu scoti, e va dicennu: olà, codardu,
Allatu a Don Chisciotti anchi ái timuri?
Si dà spaventu sutta lu stinnardu,
E sutta l’umbra di lu meu favuri?
Apri l’occhi scantáti, e jetta un sguardu
Vidi svanuti l’umbri, e li figuri;
L’incantu è superatu... intantu chiddu
’Nzaja ad apriri un occhiu picciriddu.
44
     Poi ’ncuraggiutu tutti dui l’apriu,
Attenta... nè lu ciatu manna fora;
Don Chisciotti pri forza lu spincíu;
Ma nun pò stari in pedi, e trema ancora
È bagnatu, ’ngnilatu, e un arricríu
Cci vurría d’una grutta, o pagghialora;
Ah! circamu, cci dici, su patruni,
Pri carità cci fussi qualchi ’ngnuni.
45
     Don Chisciotti nun già pri lu timuri,
Chi lu so cori mai nni conuscíu,
Ma a prigheri di Sanciu, e pri favuri
Trásiri ’ntra ’na grutta accunsintíu;
Dda stinnicchiati supra petri duri,
Stettiru un pezzu senza diri cíu,
Si jittaru pri morti, e un allammicu
A Sanciu cci stizzia ’ntra lu viddicu.
46
     Ma Don Chisciotti pirchì avía la testa
A la celebri sua scursa avventura,
Tacitu la considera, e in se desta
Spiriti generusi, e si avvalura;
Poi dici: o Sanciu, s’è fatta la festa
Di la Fata nimica, e traditura...
Oh! si vidivi a mia ’ntra ddi cimenti...
Armalunazzu, ’un nni vidisti nenti!
47
     La megghiu vista ái persu... Ah! interrumpiu,
Signuri. è veru, ed ora mi nni smentu,
Mentri l’arma ’un cci critti, ’un s’attirriu;
Ora ca cridi trema di spaventu,
Fu ’ncantisimu veru, e lu vitt’iu,
Nè fu di chiddi di mulini a ventu6...
Senz’ogghiu, senza cira, e senza meccu
Dui vampi ’ntra l’oricchi di lu sceccu!
48
     E poi tant’autri lumi ’ntra la grigna!
E nun l’ánnu a bruciari s’iddu è armali?
Sugnu alluccutu, restu d’una vigna,
Chista certu ’un fu cosa naturali;
L’eroi ripigghia: è ’n’avventura digna;
Ma nn’ái a vidiri assai portenti tali,
Casteddi vidirai, voschi ’ncantati,
Cu spirdi, negromanti, strighi, e fati.
49
     Pri carità, signuri, ’un nni parramu,
O almenu ’un nni parramu mentri è scuru,
Pirchì si cchiù sti cosi arriminamu,
Jeu ’mpinatisciu sicuru sicuru,
Cchiù tostu ’ntra di nui cunsidiramu
Sti patimenti, chistu lettu duru;
’Ntra fami, e scanti, e timpurali orrennu...
Chista ch’è vita, chi stamu facennu!
50
    Dissi l’Eroi: e zíttuti sumeri,
Mancu sai si sì vivu, e voi parrari;
Chista è la vita di li cavaleri.
Non chidda chi in cità cci vidi fari;
Stu nnomu ’ntra li seculi ’nnarreri
Autru ’un significau chi cavalcari;
Perciò da tutti l’ommini sti tali
Distinsi lu coraggiu marziali.
51
    Gnursì, rispunni Sanciu, nun lu negu,
Ma cavalcari pri divertimentu,
Iri di jornu a caccia in qualchi fegu,
Equitari pri sbiu, pri giuvamentu:
Ma nui ’un facemu autr’arti, ed autru impiegu
Chi viaggiari ’ntra l’acqua, e lu ventu,
Circannu, o cu lu reu, o pri caritati,
Muriri o ’mpisi, o ’mpasima, o ammazzati.