Pagina:Poesie siciliane.pdf/219

411 d. chisciotti e sanciu panza 412

24
     Lu cavaleri di la mancia, doppu
Chi alzau lu sceccu, misi a taliari
L’autu ruccuni, unni pri l’aspru intoppu
Bisugnau lu cavaddu abbannunari;
L’afflittu Ronzinanti, menzu zoppu,
Pri un viuleddu cuminciau a calari,
E arrivatu dda sutta lu ruccuni,
Quasi chiancennu, chiama a lu patruni.
25
     Don Chisciotti si appoja all’asta, e scinni
Pri un violu, chi appena cumparía;
Sanciu lu capizzúni si trattinni,
E rucculannu appressu cci vinía;
La notti ’ntra stu mentri si nni vinni,
Ad incontrarli ’mmenzu di la via;
Lu scuru si fiddava, e all’ariu fuscu
Sulamenti apparía qualchi surruscu.
26
     Vannu l’afflitti ’ntra ruvetti, e junchi,
Vaddi, pinníni, scuscisi e lavanchi,
’Mmistennu ’ntra li rocchi, e ’ntra li trunchi,
’Ntra nivuri macchiuni, e ddisi vranchi;
L’orruri cu umbri pallidi, e pijunchi,
Trimari cci facía li passi stanchi;
E pri cúmulu poi di tanti affanni,
Cci sbulazzava ’nfacci un varvajanni.
27
     Camínanu a lu lumi di li lampi
Spirduti, smannatizzi, sularini;
Cci pari un bistiuni cu li zampi
Ogni arvulicchiu, ogni macchia di spini;
Don Chisciotti cchiù voti pri ddi campi
Scippáu la spata pri fari ruini;
E cchiù voti a ddi trunchi, o invittu ardiri!
Cci detti colpi enormi di muriri.
28
     Cussì a tantúni jeru a ritruvari
Di vuci in vuci lu gran Ronzinanti5;
Dda cavalcanu, e vannu pri arrivari
A un certu lumi, chi ’un paria distanti:
Sanciu ’un lassava di rucculiari;
Don Chisciotti imperterritu, e custanti,
Cci dici: oh pesti! e Panza va dicennu:
E chista è vita, chi stamu facennu!
29
     Già sbrizzía a minuti, e lu libbici
Nuvuli supra nuvuli ammunsedda;
Lu celu si fa níuru comu pici;
Lu scuru ’ntra ddi váusi si fedda:
Sanciu cu Don Chisciotti sbrici sbrici
Si abbuccanu a la puppa di la sedda,
Cu li spaddi arrunchiati, e cu li schini
Si arriparanu l’acqua li mischini.
30
     Ma eccu chi s’avanza la furtura:
Grida lu ventu, e strinci la timpesta.
Urla ogni grutta, frisca ogni apertura:
Li trona cci sfricíanu pri la testa;
Autru ’un si vidi, oimè! chi la paura
Cu facci zarca spavintusa, e mesta,
S’accosta a Sanciu, e cu manu ’ngnilata
L’abbrazza, ed iddu esclama: oh chi nuttata!
31
     Ed unni sù li vostri amichi Fati,
Pri darivi succursu ’ntra periculi?
Ora conusciu la mia asinitati,
Ch’áju cridutu a sti cosi ridiculi!
Chi ’ncantisimi, e maghi, chi scacciati?
Jeu, chi ó notatu tutti l’amminiculi,
Nun áju vistu cca, chi a mia, ed a vui,
E ’un cc’è nudd’autru, chi nuautri dui.
32
     D. Chisciotti si metti a tistiari;
Poi cu risu sardonicu cci dici:
O tavuluni, e ancora t’á’ a sbarrari?
Oh celu! l’ignoranza, ch’è infelici!
Senti a mia, l’aria è cca, nè cci cumpari,
Ma un omu dottu, ’na menti felici,
Quannu ’un cc’è nuddu, e si senti ammuttatu,
Dici: è lu ventu, l’aria m’á tuccatu.
33
     Cussì, vistuti d’aria li Fati,
Li Spiriti, li Strighi, e li Magari,
Si stannu dintra l’atomi ammucciati,
Cca cci nn’è milli, ed una ’un cci cumpari,
Tu, chi ti cridi, ah?.. cca... atturniati...
Cu nui... fratantu a sentirni parrari
Sanciu, benchì ’un cci cridi, e fa lu bravu,
Ogni capiddu cci addiventa un travu.
34
     Guarda intantu di l’asinu l’oricchi,
E vidi, oh scantu orribili! oh spaventu!
Dui ciammi accisi, ed autri cannilicchi
Nésciri di la grigna a centu a centu!
’Mpasima, fa la scuma, e li stinnicchi,
Torci l’occhi, e li chiudi a ddu portentu,
Ittatusi da l’asinu ’ncantatu,
Stetti menz’ura ’nterra assincupatu.
35
     Don Chisciotti in principiu attenta, e guarda
Ora lu sceccu, ed ora Ronzinanti,
Chi á focu ancora; ed abbenchì nun s’arda,
La ciamma è troppu certa, ed è costanti;
Cerca l’ardíri, e nun nni trova scarda;
Cci pari aviri ’nfacci un Negromanti...
Jeu chi nun sù lu stissu? accussì dittu,
Eccu cci veni un gran coraggiu invittu.
36
     Chi dirrà Dulcinia, sequita a diri,
Si chistu momentaneu batticori
Pri mia disgrazia arrivirà a sapiri?
Quali sarà lu miu russuri? ah mori
Codardu, si tu mai divi patiri
Una sventura tali... A sti palori
Poi si cunforta, e dici: e puru è veru,
Chi dormi ancora qualchi vota Omeru.
37
     No, già sù risbigghiatu, ed áju in pettu
Lu stissu Don Chisciotti... A sta parrata
Smunta da sedda, e cu superbu aspettu
Sfodera la terribili sua spata;
E compostu ’ntra l’ira, e ’ntra l’affettu,
Dici a la vampa: o sì l’amica Fata,
E palisati prestu; o sì nnimica,
Lu cchiù gran pezzu sarrà ’na muddica.