Pagina:Pitrè - Canti popolari siciliani I, 1891.djvu/434

E sidclu lussi di mia e eli tia, Io mi imi jissi, cummaruzza mia; E si chiuvissi vadduna vadduna, Nn’haju a manciari d’ i to’ maccarruna. (Palermo), 572. A tempii chi lu tempii tempii ’un era, Quannu la stìssa Trinitá nun ce’ era; Cc’era la sula Santa Rusulia, Chi stava chiusa clintra ’na balia. San Petru e Paulu jianu pridicannu La santa fidi pi tuttu lu munnu, Cu san Giuvan Battista vinirannu, Di Gesù Gristu cucimi secunnu, Chi propriu patiu tant’ affamili, P’ amari lu Fatturi eli lu munnu. Catarina e Cristina, a Ddiu prijati * Pi sti di voti armuzzi decullati 2. (Palermo). 573. Sant’Antuninu quánn’ era malata Pici lu vuta di jiri ’n Turchia; Quannu finiu d’essiri malata: — a Cu’ rhavi a fari tutta ssa gran via? 1 Una variante, solita ripetersi come per parodia delia orazione per le anime dei corpi decollati, dice: Dicennu, vi siami raccumannati L’armuzzi di li corpi decullati. 2 Forse in origine il canto era tutto serio, e lo potrebbe ridivenire togliendo via i primi quattro versi, che gli danno un fare burlesco. Non è improbabile poi che esso abbia una provenienza letteraria.