Pagina:Pitrè - Canti popolari siciliani I, 1891.djvu/385

A la lagnusa lu sonnu l’abbatti, Nun suca a la minnedda di la Sorti \ (Borgetto). * 457. A la puvirtati ’un cc’è echiù amici, Mancu fratuzzi affabbuli cu mia, A li me’ frati chi mali cci fici? Quannu mi scontrami cancianu via. Si vota cu la Sorti sigaraia e dici: — Pirchì nun cc’è furtuna cchiù pi mia? Pirchi mi trovu a stu statu ’rifilici, Parenti e amici abbannunanu a mia 2! (Palermo). 458. Quannu aveva’ la vurza di Giachi (?) Cu la mia manu larga dicia tè; Chiamava a unu e vinevunu tri, Era sirvutu ’n coppa comu un re. Ora ca ’un haju né comu, né chi, Nun cc’è cchiù ìiudcìu chi mi dici: tè; Si soli diri a lu munnu accussì: " Amici senza ’ntentu nun cci nn’è „. (Termini) 3 « * 459. Chista è ’na cosa ch’ ’un si pò nigari: Tutti l’avari trava^ghianu ’nvernu 4; 1 II Meli disse: Nun suca di la sorti a la minnedda. 2 Di questo e dei canti 389 e 401 dicesi autore un certo Pietro di Pasq uale palermitano, che per la sua mala condotta si ridusse al verde. Egli fu poeta del popolo. 3 Dicesi del Veneziano, e si legge con notevoli varianti nelle Opere citate di lui, p. 117. 4 Vernu, dicesi in vari luoghi di Sicilia, per inverno, verno. Vor- rebbe forse dire ’nnernit, ’ndernu = indarno