Pagina:Pitrè - Canti popolari siciliani I, 1891.djvu/369

418. A tempii ch’eu era galantomu L’amici mi tiravanu cu 1’ amu Eu nun sapia né lu chi né ’u comu, Lu dadici-tarì mi paria un granii \ Ora ch’ ’un haju cchiù, lu povir’omu! Chi m’ha fìnutu l’argentu e lu ramu, L’amici si scurdaru lu me nnomu E manca sannu cchiù comu mi chiamu. (Sambuca- Zabut). * 419. Ghiancinu l’uocchi miei, gran chiantu fannu, È fìnutu pri mia lu bieddu munnu, AlFIsula 2 mi stannu carriannu, ’Mmienzu lu mari ca nun havi funnu: Jeu mi lu chiánciu, ecl áutru fa lu dannu, ’Nnuccienti cuomu Ddiu sti carni sunnu: ’Nca mientri curri stu vientu tirannu, Grápiti, mari, e puortami a lu funnu! (Capaci). quale si dice che i birri, di giorno son tanti signori a vederli ve- stiti in giubba lunga (frac), giubba (facchino), catena d’oro e spilli in brillanti, e di sera come bracchi vanno facendo infamitá e soprusi addentando anche i santi. 1 Dudici tari, moneta d’argento equivalente a Lire 5 e cent. 10 d’oggi. 2 All’isola di Fa vignarla, di Ustica e di Pantelleria ecc.