Pagina:Pitrè - Canti popolari siciliani I, 1891.djvu/322

296 CANTI POPOLARI

294. Fatti lu fattu tò, cu mia ’un l’aviri,
Cà io lu fattu mio mi vogghiu fari.
Vogghiu ca mi lu fäi stu piaciri,
Ca tu lu nnomu mio ’un l’hâ’ ’mmuntuari;
A ssa vucca ’un cci hâ’ dari malu diri,
E quannu parri, hâ’ sapiri parrari.
’Un mi fari quarchi specia viniri,
Cà zoccu ’un haju fattu, mi fa’ fari. (Villabate).

*

295. Làdia, ca tu propria ti sputi,
Sìccanu Fervi pri li to’ pidati,
Nn’hannu siccatu arvuli ciuruti,
E macàri jardina abbivirati.
Sempri cci ha’ statu di mala saluti,
Ca si’ comu li pecuri avvirmati;
E li manazzi to’ teni muffuti
Si’ comu l’Arcamisi acqualerati. (Salaparuta).

*

296. Nn’haju manciatu assai turturi e merri,
Nn’haju acchianatu assai palazzi e turri,
E nn’haju siminatu belli terri:
Nun m’ha successu mai simili burri1
Tu, cajurdazza2, ssi porti ti serri,
Ca feti cchiù di tunnu, sardi e surri3;
Si’ comu ’na jimenta ’ntra li serri,
Cu’ junci ti cavarca, punci e curri4. (Ficarazzi).

  1. Burra, burla.
  2. Cajurdazza, cialtronaccia. Notisi nei canti di corruccio l’uso di questi nomi e aggettivi peggiorativi e avvilitivi.
  3. Che puzzi più di tonno, sardelle e sorra.
  4. Verso che dice molto e stupendamente.