Pagina:Pitrè - Canti popolari siciliani I, 1891.djvu/252

226 CANTI POPOLARI

M’apru stu pettu, vi dugnu stu cori,
E s’ ’un fora di Diu vi dassi st’arma1 (Patti).

*

117. Nun mi cunfessu cchiù, sugnu addannatu,
E l’arma mia la persi io pi vui;
Io sugnu di li Santi abbannunatu,
P’aviri l’amicizia cu vui.
Bedda, lu sai pirchì ’un m’hê cunfissatu?
P’ ’un si sapiri ca nn’amamu nui.
Amuri, tu ’n prucintu m’ha’ purtatu
Ca mi scordu li Santi e pensu a vui. (Bagheria).

*

118. Spaccau lu ghigghiu ’mmezzu li virduri,
Si cuntrastava cu la rosa janca;
Lu ghigghiu dissi: — Ch’è beddu l'amuri!
E cui sècuta amuri mai nu stanca.
Ed iu amuri nni secutu dui:
Una è brunittula2 e l’áutra è janca;
La janca è bedda e la brunetta cciui:
Brunittula, si’ tu la mia spiranza. (Noto).

*

119. Mi mannasti un aranciu, vita mia,
Bellu, russu, virmigghiu, allegra-cori;
Io ti l'haju mannatu ’na lumia,
Pi ’nciammari cchiù assai lu nostru cori.

  1. E se non fosse di Dio (cioè se non la dovessi a Dio), vi darei quest’ anima.
  2. Brunittula, dim. molto gentile, brunettina.