Pagina:Ortiz - Per la storia della cultura italiana in Rumania.djvu/98

88


venit Iudicandus, in secundo veniet iudicaturus. Entrucië dentij Au vinit dzudekand: La adoa ä vini dzudecatoriu. In primo venit vocare peccatores per misericordiam: In secundo veniet reddere unicuique quod meruit per iustitiam: Entrucië dentij Au vinit ä kiëmare paecatoszij pren milostiuire: La adoa â vini sae le raesplaetiaeska kaeruieskuj cië lau vrednicit pren dreptate. Ad hunc ergo vigilanter expectandum exhortatur nos Apostolus hoc modo: Kaetrae acisata darae kü parae asteptendul në dae noae naestau Apostolul entru ciest kip. Primo monet nos surgere â somno: secundo subdit causam quare cito surgendum sit. Terlio ostendit quomodo ab isto somno surgatur. Entij në spune noae sae në skulem den somnu: adoa pune pricyna dë cië trebuië kurund A sae skulä. â Treie aratae en cie fel trebuië â sae skulä dentra ciest somnu. Monens ergo nos surgere ait: Hora est iam de somno surgere. Spuiendune darae noae sae në skulem dzicie: Vreme iest eakmü noae â në skulä din somnu. In quo, fratres, considerandum nobis est quis sit iste somnus et quae sit hora surgendi. Entrü karele frazylor trebuië ä sokoty noae karele sae fijë somnul aciesta, szy karië sae fijë ciasul dë skulat. Est autem somnus triplex: Primus est naturae, secundum mortis, tertius peccati: Ieste ensae somnul de trij feliury: ciel dentij ieste ä firei, al doile ä Morzaei, al trijle ä paecatuluj.

Thes. 1.4: De primo dicit Poeta: quod caret [c. 3 r.] Alterna requie durabile non est. De secundo dicit Apostolus. Nolo vos ignorare fratres, de dormientibus, ut non contristemini sicut et caeteri qui spem non habent. Dë ciel dentij dzycie Poetikul: kae ij lipsae dë alte odihne szy traeitore nü ieste. Dë al doile dzicie Apostolul nü voi sae fak sae nü sztytyzy dë kaetrae cij cië dormu frazylor, sae nü vaemaehnizy, ka szy cijë Corpora nostra moriendo non pereunt sed mutantur in melius. Ioan. ii. lalzy karij n’au nedezde kiemend morzij cij cië dormu: vocans mortuos dormientes: quoniam Deo non pereunt corpora nostra moriendo, sed mutantur in melius: quoniam quantum facile est alicui excitare dormientem, iam facile, imo facilius est Deo excitare defunctum. Unde ipse Dominus ait: Lazarus amicus noster dormit sed vado ut a somno excitem illum. Kae La Dumnaedzaeu nü pieru trupurile murynd cië sae skimbae mai bine kae kaet. (sic) Ieste de lesne kuiva adestaeptä pë ciel cië dorme, Aszë de lesne szyncae (= și încă) mai lesne Ieste luj Dumnaedzaeu ä destaeptä pë ciel mortu. Ephes. 5 Vnde ensus Domnul dzycie. Lazar fratele nostru dorme, cië më duk sael destept din somnu pe dynsul.


λ) Altri contatti ecclesiastici.

L’economia del presente lavoro non ci permette di menzionare altri prelati italiani, che del loro passaggio attraverso le fertili terre della Rumania lasciarmi qualche non ispregevole ricordo in relazioni e lettere, di cui gli studiosi dei rapporti italo-