Pagina:Ortiz - Per la storia della cultura italiana in Rumania.djvu/337

327

Alta pulverea, sudorĭ dupà fruntea luĭ ștergând
Mirezme ’ĭ varsă cu lor mâna ’ĭ dulce sărutând
Alerg toate să ’l sărute,
Prea miloase să ’l ajute,
                      A se ’ntrece cugetând.
Dar fecioriĭ, neam maĭ bun, la alt lucru maĭ răvnos,
Unul va lume a ’ndrepta, șterge paloș singeros
Altu strigă: când s’ajung să mă fac si eu yoĭnic
Suleța ast’a repezi, căci acuma sûnt nimic!
Altu iar dxilce glumește
Cu pavăza se ’nvălește
                      Și se bucură ’l maĭ mic,

  Că Saul el este suflet
La neamul său, el o știe;
Iată ’n lacrăme se ’mmoaie
Dă nespusă bucurie.

  Frumoasă este pacea,
E dulce lăcuința
Colo, unde credința
Și prea curat amorul
In preajma ta s’a pus.

  Dar soarele apune,
Și ori ce zefir tace!
In liniște și ’n pace
Doarme ’mpăratul dus.

A mostrar gli erculei sforzi del traduttore per ridare tutte le bellezze della tragedia alfieriana (anche quelle che le derivano dall’armonia del verso e della strofe) basterebbe invero questa sola citazione; voglio ad ogni modo riferire a titolo di curiosità, un brano della canzone seguente, dove le rimalmezzo rendono più che mai difficile una traduzione ritmica¹.

I versi che riporteremo corrispondono a quelli bellissimi dell’Alfieri, che incominciano: Veggio una striscia di terribil fuoco:

     Văz o volvoare grozav întinde focul,
Puterea-i e locul — pizmașelor scadroane.
Negre batalioane — de sânge vopsite

---

1. La versione è tutt’altro che fedele, anzi, a farlo apposta, è questo uno dei pochissimi punti, nei quali Aristia non vede chiaro nel testo. Riportiamo dunque il brano al solo scopo di mostrare come il traduttore si proponesse di riprodurre alla meglio in rumeno le particolarità metriche della canzone di David.