 |
Questa pagina è stata trascritta, formattata e riletta. | |
| 232 |
prima colà dove si trovano anche gli altri presi prigionieri in guerra e colle armi alla mano, del qual beneficio Le resterò obbligatissimo, protestandomi, ecc.”1
Intorno alla strana lingua, in cui questa lettera è scritta, l’Odobescu non manca di osservare, che in essa „appar l’influenza delle „diverse lingue che egli conosceva. I nomi delle cariche e persino alcune frasi turche delle più comuni figurano accanto a parole derivate dalla lingua italiana e scritte anzi dall’autore proprio come si pronunziano in quest’ultima”2.
Ma A. Papiu Ilarian3 non si contenta di rilevare freddamente come l’Odobescu le tracce che la conoscenza della lingua italiana ha lasciato nello stile rumeno del Văcărescu: egli è addirittura fuor di sè dalla gioia per aver trovato nel Văcărescu un predecessore così antico della teoria latinista della lingua. A dir vero, lo stile del Văcărescu prelude piuttosto a quello che dopo il 1840 ebbe la pessima idea di adottare Heliade-Rădulescu, che non a quello dei latinisti puri; con tutto ciò, la soddisfazione e il compiacimento che Papiu Ilarian manifesta nel rilevar gl’italianismi del Văcărescu, hanno la loro importanza in quanto valgono a dimostrare quanto breve fosse il passo dal latinismo di Transilvania all’italianismo di Heliade e come anzi, a cominciare da Miron Costin, si sia fatta una curiosa confusione fra
- ↑ [„Escellență, domnule, si patron meu, De vreme ce norocul, și intèmplarea au bine-voit ca sa facă prigionier pe mine, un om fără de arme, și în vreme de armestițiu, la portătoarele de biruință astă dată armele Rusesci, mai vîrtos avènd și pașaport cu protecție Chesaricèscă, pentru vină căci 'mi păzesc dupe datorie credința la stèpènii ce Dumnezeu mi-au orânduit, sunt desèvèrșit întèmplării mulțumit și noroculul, căci ’mi au făcut acèsta deosebită cinste, unde nu facu altă rugăciune Escelenței, fară de numai, în vreme ce arderea sórelui îmi pricinueșce multă tirănie, aflèndu-mă într’un câmp, me rog Excelenței tale ca sa fiu trămis cu un cias mai nainte și eu la locul unde se află și cel-l’alți prigionieri în vreme de razboiu și cu armele în mână și voiu si fòrte mulțămit acesteì fàceri de bine, remâind ș. c. 1...”]. Istor. imp. otom., p. 179, Odobescu, op. cit., I, pp. 268-69.
- ↑ [„se ivesce influența deosebitelor limbi ce el cunoscea” e che „ziceri usuale turcesci se gasescu alăturate cu cuvinte luate din limba italiana și scrise de autor chiar cum se pronunța într’acèstă din urmà limbă”]. Cfr. Odobescu, Scrieri literare și islorice, vol. I, Bucuresci, Socec, 1887, p. 268, n. 1.
- ↑ Tesauru de monumente istorice pentru România, atâtu din vechiu tipărite câtu și manuscripte, uă mai mare parte străine, adunate, publicate cu prefacțiuni și note ilustrate de A. Papiu Ilarianu, Bucuresci, 1863, p. 243.
