Pagina:Joppi - Testi inediti friulani dei secoli XIV al XIX, 1878.djvu/115

Testi friulani: Secolo XVII.

289



Hom.      Al no ocōr che tu stèis a spietà lōr
                    Parcè che cert di te no fàzin stime,
                    Che tu i has fat avonde disonōr
                    Cul fatti metti in te foràn la lime,
                    E anchimò tu fas lu biel humōr
                    Credint fami paure cu la sgrime
                    Che cui stiz e tu l'hās mattine e sere
                    Se ben che iè passade primevere.

Fem.      Sì, quār di Domini stecum potent,
                    Che iò ti uei fatti dà tant cun un len
                    E ti uei fatti vè ben in in iment
                    Iu miei paring iu quai son tant da ben:
                    Anchimò tu t’hās di clamà dolent,
                    Ma cròmal che iò tal dij dret dal bon sen,
                    Che pal to dimi vilaniis d'ogn’ore
                    Iò ti uei fatti là in tante malore.

Hom.      Ma mai cumò ch'al vignarà lu bon,
                    Cetang quārs hastu faz al pòar vieli?
                    Plui d'un miār dal ciart iò crōt che son
                    Se ben che no si vèdin pal soreli.
                    Chel frut che tu hās, qual Nart al ha non,
                    Di chei dal ospedāl al è parèli,
                    Parcè ch'al ha plui di trezinte pāris,
                    Artisans, butigirs, predis e fraris.

Fem.      Al è un becconaz cui cu si vante
                    Di vemi la me vite mai tochiade,
                    E di nisun iò mai soi stade fante
                    Come tu dīs tu bestïe squarnade,
                    E cheste creature è so duquante
                    Di sar Domèni e lui l'ha inzenerade,
                    Và a fà dei zeis orsù bestie mulzùde
                    Che par dul mont iò soi ben cugnusude.


k.


Sartōr parcè seso sì scorozāt
     Se iò no us hai fat mai niun displasè,
     Iò us hai pur simpri riverīt e amāt,
     Amàmi ang vo ch’al è cusì dovè;