Pagina:Goldoni - Opere complete, Venezia 1913, XVI.djvu/176

170 ATTO QUARTO
Non se pol voler ben e star allegramente?

No me stè a far la matta. Tendeme a mi.
Marinetta.   Vien zente.
Felice. Mi, mi scoverzirò....
Marinetta.   Mascare? chi mai xele?
Felice. A sta ora do mascare vestìe da ortolanele?
Marinetta. Stimo che le vien via senza gnanca parlar.
Felice. Demoghe poche chiaccole; xe ora de disnar.

SCENA III.

Lucietta e Bettina travestite da ortolanelle, e dette.

Lucietta e Bettina fanno riverenze e vari cenni, senza parlare.

Marinetta. Mascherette!

Felice.   Pulito! Vardè che figurazza!
Marinetta. Andeu a spasso? brave.
Felice.   Gh’è della zente in Piazza?
Marinetta. Gh’aveu omeni? No?
Felice.   Seu maridae? Seu pute?
Marinetta. Disè, cossa vol dir che no parlè? Seu mute?
Felice. Tolevene, patrone, infina che podè.
Marinetta. Mo via, desmaschereve. No? no volè? perchè?
Mi no so cossa dir, ve podè comodar.
Me despiase che adesso xe ora de disnar.
Felice. Oe, mascare, alle curte; desmaschereve, o via.
No volè andar? Me piase.
Marinetta.   Mi no so chi le sia.
Me par che quella mascara se doveria cavar.
Felice. Ve l’oi da dir in musica? Nu volemo disnar.
Marinetta. La xe un poco longhetta. Ridè? Brave. E cussì
Voleu che andemo a tola?
Lucietta.   Vegno a tola anca mi.
(smascherandosi)