Pagina:Dizionario della lingua latina - Latino-Italiano - Georges, Calonghi 1896.djvu/283

541 confertim confessio 542


taglia regolare), Cic. e Liv.: collato Marte, venuti alla mischia, Ov.: se viro vir contulit, uomo contro uomo, ciascuno di fronte all’avversario, Verg.: e assol., mecum confer, ait, misurati con me, Ov.: pregn., certamina belli inter se, venir fra di loro a contesa, Verg.: lites, litigare, attaccar brighe, Hor. b) trasl., con parole, comunicare ad alc., conferire, discorrere con alc., corrispondere, sermonem cum alqo, Cic.: quadam de re sermonem inter se, Val. Max.: consilia de Romano bello, Liv.: sollicitudines inter se, Cic.: hoc coram c., Cic. 5) mettendo di fronte, mettere insieme, riunire, a) misurare in battaglia, vires, Liv.: ex propinquo vires, Liv. b) per un giudizio, mettere insieme, paragonare, confrontare, riscontrare, porre a confronto, utrorumque facta, Nep.: rationes, confrontare, tener conto, Cic. e (fig.) Sen.: haec omnia summa cura et diligentia recognita et collata sunt, collazionate (di copie), Cic.: Gallicum cum Germanorum agro, Caes.: alqm cum alqo non modo ingenii magnitudine, sed etiam animi, Cic.: parva magnis, Cic.: vitam inter se utriusque, Cic. II) trasportare verso un punto, 1) generic.: portare, trasportare, condurre, volgere verso un luogo, porre, riporre, depositare, mettere in salvo, salvare, a) propr.: conjuges illuc, Tac.: nihil domum suam, Nep.: pecunias monimentaque ex fano Herculis in privatam domum, Caes.: suas rationes et copias in illam provinciam (trasportare le proprie speculazioni ed i fondi in quella provincia), Cic.: c. signa ad alqm (urtare in alc.), Liv.: ma (ostilm.) signa in laevum cornu, volgere l’assalto all’ala sinistra, Liv.: iter eo, prendere il cammino a quella volta, Brut. in Cic.: iter Brundisium versus, Cic.: e partic., c. se, salvarsi, rifugiarsi, volgersi a, se alio, Cic.: se suaque omnia in oppidum, Caes.: se ad hostes, se Rhodum, Cic.: di c. inan., spiritus eodem se contulit, Sen.: ma eodem conferri, arrivare, approdare allo stesso luogo (di navi), Auct. b. Afr. b) trasl.: a) se conf. colla domanda: dove? in qual luogo? con ad o in e l’acc.volgersi ad alc. o a q.c., legarsi, unirsi con alc. o q.c., abbandonarsi, darsi, dedicarsi, consacrarsi ad alc. o a q.c., se ad philosophiae studium, se ad studia litterarum, Cic. ß) o per iscritto o a voce, riportare, notare, registrare, porre fra, annoverare, in suas artes, Cic.: alqd in commentarium, Quint.: cur non confertis (perchè non propo nete ancora, non presentate la mozione), ne sit conubium divitibus ac pauperibus? Liv. 4, 4, 9. y) rimandare, prorogare, differire, una impresa, un ufficio e sim. ad un certo tempo, omnia in mensem Martium, Cic.: alqd in longiorem diem (contr. alqd repraesentare), Caes.: e porre, collocare un fatto storico in un dato tempo, Carthaginis expugnationem in hunc annum, Liv. 27, 7, 5. 6) recare in una certa divisione, in una dat forma scientif., totam Academiam ex duobus libris in quattuor, Cic.: res Romanas Graeco sermone in historiam, Justin. s) recare in una condizione, far passare, seditionem in tranquillum, Plaut.: verba ad rem, Ter.: quindi poet. mutare, trasformare, corpus in volucrem, Ov. 2)volgendo verso q.c., a)propr.: rivolgere un dono, spese e sim., presentare, offrire, impiegare, adoperare, destinare, munera alci, Nep.: pecuniam ad beneficentiam liberalitatemque, Cic.: impendia in educationem, Cic. b) trasi: a) volgere, dirigere, rivolgere, accordare, dimostrare, adoperare, impiegare pensieri, inclinazione, sentimento, attività, tempo e sim., verso q.c., alio animum suum (le sue voglie), Ter.: omnes suas curas cogitationesque in rem publicam, Cic.: curam ad philosophiam, Cic.: benignitatis plurimum in alqm, Cic.: laudem in medium, acquistare ognuno gloria per tutti (contr. ex communi ad se trahere), Liv.: plurimum operae, studii, diligentiae, laboris ad conficiendum reditum alcjs, Cic.: raram. cose cattive, maledicta in alqm, Cic.: legem ad perniciem civitatis, far cuttivo uso, Nep. 3) porre in mano a qualcuno q.c.perchè la compia, trasmettere, affidare, rem ad alqm, Cic.: omnem spem salutis ad clementiam victoris, Cic. y) trasferire q.c. a qualcuno o q.c. = attribuire ad aic., come possessore, species istas hominum in deos, Cic. de nat. deor. 1, 77: o attribuire ad alc., come cagione, come origine d’una cosa, ascrivere, imputare, addossure, verbum falso in alqm, Cic.: permulta in Plancium, Cic.: culpam o causam in alqm, Cic.: vitia in senectutem, Cic. 8) confert (e parlando di più conferunt), come ovupépet, importa, giova, contribuisce, concorre, comun. colla domanda: quanto? con aliquid, nihil, multum, plus, plurimum e simili, p. es. multum veteres Latini (auctores) conferunt, Quint.: non plus contulerunt lecti Cicero aut Demosthenes? Quint.: quod contulisse plurimum videtur, Cels.: parim. colla dom.: a che? con avv. eo (a ciò), o mediante ad o in e l’acc. o col sempl. dat., multum autem eo confert et corporis et nervorum habitus, Cels.: confert etiam aliquid ad somnum silanus juxta cadens, Cels.: rursus in alla plus prior confert (exercitatio), Quint.

confertim, avv. (confertus), in un mucchio, insieme, ristrettamente, Sall. e Liv.

confertus, a, um, part. agg. (da confercio), I) serrato (insieme), affollato, stretto, denso (contr. rarus), Cic. ed a.: partic. come t. t. milit., agmen, Liv.: confertiores, Liv.: confertis. sima acies, Caes. II) coll’abl. = infarcito di q.c. pieno di, ecc., ricco in, ecc., ingenti turba virorum conferta templa, Liv.: vita plena et c. voluptatibus, Cic. sieme

con-fervefăcio, ĕre, riscaldare inliquefare, fondere, Lucr. 6, 353.

confervesco, ferbui, ĕre (incoat. di conferveo), riscaldarsi, trasl., mea cum conferbuit ira, quando l’ira mia si accende, Hor. sat. 1, 2, 71.

confessio, onis, f. (confiteor), riconoscimento, confessione, I) propr.: a) generic.: Cic. ed a.: alqm ad confessionem compellere alqa re, Suet.: confessio cruciatu exprimitur, Suet.: col genit. sogg. o del pron. poss., illorum, Cic.: Lentulus patefactus indiciis et confessionibus suis, Cic.: col genit. ogg., errati sui, Cic.: pecuniae captae, Cic.: exprimere ab alqo confessionem culpae, Liv.: con de e l’abl., immo si stultissimas de se confessiones audisses, Cael. in Cic. ep. b) come fig. retor., Quint. 9, 2, 17; 12, 1, 33. II) trasl., riconoscimento, confessione