Cresc. Gugent fatsch’eu tot que ch’el am comanda,
Ma stol al giavüschar amo ün pled.
Güst. Be ün? E bain, pür nan con la fatschenda,
La qual’amo tot’ura sta sül pet. —
Cresc. Las strias e’ ls striuns non fan plü tema,
Siand sun gnüd’al cler, ch’el ha raschun;
Però non poss chapir la tschera greiva
Ch’eu vez pro barba Giöri, nos vaschin,
E la famiglia povra da gi’ Anna,
Ils quals san svess, chi giodan noscha fama;
Listess non guardan ad üngün in vista
E s-chars ingrazian, ch’ün als fa del bain,
Han ün tschert far ed esser dal tot eister
E guardan con ögls trids pertot intuorn.
Güst. Que ais lur far, per part a summo stüdi,
Crajand quatras da ’ns metter in spavent.
Cresc. Ach, che minchuns! Con que vain la tavella,
Pro tot la gliout a saimper tratt’attenta
Güst. Per els ais la tavella lucrativa;
Perciò as tegnan saimper sün quel far;
Siand cha l’ignoranza our da tema
Als tratta bain per as deliberar.
E fand uschè, confirman lur magagna,
Man fan la barb’e vivan a cucagna.
Cresc. Ma po que dar eir simla gliout da nöglia?
Güst. Pro quels ais buna fama chosa vana!
Cresc. Pür uossa vez, chi da eir gliout ligera,
Chi metta pitschen pais sü’ l punct d’onur,
Ma veh a quel, ch’in seis fadiv contina,
E mangia pan ingüst, sainza lavur!
Güst. Per ur’amo fan tema con lur tschera
E vivan allas spadlas del „minchun“;
Ma vaìn il temp, ch’ün disch: „Na qua, lavura,
Uschgliö per simla gliout ais qui’ l bastun.“
