Pagina:Decurtins - Rätoromanische chrestomathie, VIII.djvu/346


336 Caspar Bardola

Fin al futur possan bütar ögliadas
E sco profets volair as battezar.
Güst. Las bestias non' s prevezzan tras sabgentscha,
Ne calculs, quints chi propi sabgien far,
L' ais nel instinct' na tscherta cognoschentscha,
Chi quas' adüna soula gratagiàr:
„La muntanella 's chav' eir nella terra,
„La rondolina füg' eir sur il mar,
„E la lindorna … sü sa chasa serra,
„Siand prevezan bsögn, as volan … preservar.“ —
Quists tots sun uordens stricts a lur natüra,
Sco dalla guagl' il möd d' as allegrar,
Landrour 'umans fan talas profezìas,
Cur fantasìa po interpretar.
(Paulina, sazia dalla compagnia, tschögna
a Corina e' s absainta — )
Tots. Ha bravo Güst, spiert nöbel penetrant;
Quist ais la clav da tants profets nel mond.
Lanz. T' ingraz', amì, per quista decleranza, —
D' im, Güst amo, che vain la clotsch' a far
Con seis pulschins nel temp da madüranza,
Siand dals grans la sto bod bandunar?
Nels champs temprivs gia' s tschunca la granaglia,
Tü sas, chi' n ün pèr dids tot ais madür
Pro nossa gliout; e maister Gian sgür taglia;
Allur il pover cuv! Ingio sto' l ir?
Rudin. Laschaì, ch' eu vögl pro maister Gian ir via,
Rovar, ch' el ced' il gran a quels utschells,
Schapür vögl dar quist mail e quist zoc d' üa,
Per contentar; uschgliö 'l main eu davent.
Lanz. E tascha tü sgurdìn con tas parablas,
Non interromper saimper nos discours!
Rudin. Ma schi, Signur! Meis bap vain nan, na fablas,
E quel, scha pür, t' il moos' il „ball del uors.“