Pagina:Decurtins - Rätoromanische chrestomathie, IV.djvu/755


Il Novellist I 747

Ina sumiglionta forma dovei pli tard era vegnir introducida dals scribents romonschs per il conjunctiv e condizional. Il futur per ils verbs auxiliars ein stabilii: jeu havrà — serà — vegnirà etc.

g) Il „g“en las finiziuns dil conjunctiv e condizional vegni laschaus naven. Ins scriva pia:

jeu sei, hagi, vegni, laudi, temi, vendi, senti e buca:

jeu seigig, hagig, vegnig, laudig, temig, vendig, sentig. Ins scriva: jeu eri, havevi, ludavi, temevi, vendevi, sentivi, e bucca:

jeu erig, havevig, ludavig, temevig, vendevig, sentivig. Ins scriva:

jeu fussi, havessi, vegnissi, ludassi, temessi, sentissi, e bucca:

jeu fassig, havessig, vegnissig, ludassig, temessig, sentissig.

Quest g vegn pia evitaus en tuttas persunas dil singular e plural. Tier il verb esser scriva ins il conjunctiv: sei, seies, sei; seien, seies, seien; igl emprim g croda pia era naven.

[p. 111] h) Il verb auxiliar „esser“vegn conjugaus en il presens: jeu sun (buca: sunt), ti eis, el ei; nus essan (buca: essen), vus essas (na: esses), els ein (na: ên, ne: een. ne: än).

i) Il pronom reflexiv na dovei vegnir unius cun il verb sez. Ins scrivi pia: se midar, se preparar, se legrar e buca: semidar, sepreparar, selegrar. Il pronom reflexiv se mida en la conjugaziun tenor la persuna et il numer. Ins scriva pia: Jeu me legra, ti te legras, el se legra; nus nus legrein (ne era: nus legrein nus), vus vus legreis (vus legreis vus), els se legran etc.

l) Ils verbs: voler, laschar, ascar (astgar), vegnir, haver etc. na astgan vegnir abreviai e scrits: ler, schar, stgar, gnir, ver etc. Era il particip passau dil verb haver dovei ins scriver: „hagiu“e buca mo: „giu“sco quei ch’igl ei gieneralmein usitau.

m) Denter il particip fut. passiv et il particip present activ dovei vegnir fatg ina differenza. Igl emprim scriva ins cun in „d“, il second cun in „t“. Ins scriva pia: educand, educont; installand, installont; examinand, examinont; dividend, divident etc.

n) La Methathesis vegn applicada secund l’arsis ne thesis; mo ella dovei vegnir evitada, nua che quei ei posseivel. Concedida ei la metathesa en cass sco: ludar — lauda — ludau — ludei; udir — auda — udis; pauper — pupira; crer — cartein; crescher — carschiu; barsar — brassa etc. Absolut nonnecessaria ei ella en auters plaids, sco en: far — figiein; ins dovei scriver: far — fagiein etc.

o) Verbs componii cun preposiziuns. Tier quels ei l’assimilaziun giavischeivla, nua che l’oreglia la demonda. P. e. cun „ob“. Ins