Pagina:Decurtins - Rätoromanische chrestomathie, II.djvu/588

195El ven semnaus curupsse,
Mo leven nuncurupsse.
Semnai enten zanure,
Mo leven cun hanure,
Semnai natiralse,
200Mo leavan Spiritualse.
Quei chierp, ch' ei staus semnaus,
Ven puspei laventausse,
Gual, gual c' a Andirausse,
Ven er glorifichiausse.
205Cun quei nus cunfurteine,
Pils nos, ca nus saveine,
Ch' en Morts, mo durmentause,
[f. 7a] A vengian sü daschdaie.
Cuntut nus flisigeine
210Da viver prusamenge,
Schi pudein er nus sagire
Beadameng morire.
O Bab, ô Segner mieu!
Da mai ch' ei ha plaschieue
215Da mi tristezia dare
A fig mi cumbriare,
Schi velgias ti puschpeie
Midada far cun meie,
Puschpei la mia tristezia
220Midar enten latezia.
O Dieus, ti mieu cunfierte!
Mei dai ilg tieu Soing Spierte,
Cun que mi cunfortare
Ad en mieu cor evdare.
[f. 7b] 225 O Spus da l' olma mia!
Mi dai il tieu soing spierte,
Cur ti vens a Clumare
Ad or dil mund manare.
O Jesu, filg da Deuse!
230Ti dulsch Spindrader mieue!
Veng po cun tieu cunfiert,
Sin mia fin stai tierse.