![]() |
Questa pagina è stata trascritta, formattata e riletta. | ![]() |
— 38 — |
Doi pieri inta na scarpa, è naturale,
Ca non si puría dà nu passe nnante;
Ma mo s’è ditte: uno è lu stuvale,?
E uno è lu patrone, e nu gnè sante.
Mo queddi rumanure de piere pe nterra,
Chi schama da nu canto, e chi da n’ate,
Chi fùlmena la scommunea, e chi la verrà..
Ma quedde ch’è scritto è scritto, desse Pilato,
Ev’asciura la sentenzia, e ditte sterra, 1
«Vittorio è lu patrone, e nisciun’ate.»
Potenza. 1870.
XIX.
Fra il poeta e la sorte
Vurria savè da ti, sorta scurara,
Chi ha fatto piglia l’azzuopp’a li colosse. 2
Fosse sta la mmiria?
Li male gente, la rrabbia, lu traremente?
— Niente — E’ stà la perfìria?
O clamore de popolo, crer’io,
Ca è sentenzia di Dio?
E’ sta l’abuso, o la terannia? — O via! —
— La ngiustizia, lu male fatto
Li veleni, lu Santo Ufficio? — Nient’affatto —
E’ stà lu doi decembre? o questa verrà?
L’innulgenzie, e li scommunee terra terra? —
— Niente di tutto questo!
— Dunca se po savè che cànchero è stà
Ca tutti e doi de botta l’ha sfrattà? —
— L’infallibilità. —