Pagina:Carletti - Poesie friulane.djvu/35


21


in vèe le sère a sgragnelà la blave!
oh speranzis! oh amór! oh buine jint
sepulide! Lis làgrimis da l’ave

si disgòtin dai vói siarâds, lusìnd.




Cumò jé ché panóle che si vólte
tal sò jetùt. No ise jé che à ragnâd?
L’ave si tèn lis làgrimis, e scólte...

Ma no pò, no pò plui! il braz jevâd
al trimòle e a la uàrbe al çir la plete...
Perdòn, Signór, pe viéle, se à peçhâd!

Il frêd al cur ’i dà l’ultime strète,
Còle jù grive ché só man che çir.
Il çhâv blanc bandonâd, drète, cujète,