Pagina:Anonimo - Il vino di Freisa, Torino, 1795.djvu/10


9

Aj dev’ esse un ordin ch’ peisa,
     Ch’ a bandis la vis d’ Freisa,
     Bin antic d’ ii venerabil
     140Decurion, e rispettabil.
Av serva donc d’ avis,
     D’ pensè ch’ una tal vis
     L’è un malan, e gran torment:
     144Sterminela interament.
Ma pur trop i sento a di,
     Ch’ ajè d’gent così stordi,
     Poc as curo a fe dl’ bin,
     148Pur cha tiro d’ quattrin;
Poc’ importa ’l dan dl’ mond,
     Pr ampì tutti i lor fond,
     D’ col uva bin tapina,
     152D’ noi tutti la ruina,
Perchè arligna, e patis nen
     Dur, o mairi ch’ a sia ’l tren,
     Ch’ a resist al caud siroc,
     156E ch’ a pieuva pro, o poc;
Ch’ a resist ad ogni vent,
     Alla brina, e a tutti i temp.
     Com a fa ’l cattiv erbagi
     160Da pr tut cha fa bin ragi.