Pagina:Çittara zeneize 1745.djvu/121

III.

R
e scioî de questi proei,

Quando ciù da ro câdo son sciardíe,
De vei ra mæ Lichiña son guaríe:
Cangian tutte corô:
A quello ch’eran, no poæran ciù lô.
Mi, tutto a ro reverso,
Solo de veira me ne vaggo in sperso.

IV.

Q
uando pe ro boschetto

Sciù ro carâ de l’ora
Ra mæ bella Lichiña se demora,
S’allegra ogni ærboretto;
Ro busco, per non ponzeghe ro pê,
S’arrósa, e ghe fa netto ro sentê.
Re scioî zà passe, e rente a fâ ra barba,
Fan festa, e se cren tutte ch’a sæ l’Arba,
Che lumme è questo? dixan tra de lô.
Torna foscia ro Sô?

V.

S
tamattin tosto Amô,

Per dâme un pò de gusto, m'ha mostrao
Ra mæ bella Lichiña pe ro prao,
Çercando scioî sarvæghe per sciorîse,
Descâça, e bella quanto posse dîse.
Ra ræna e ro baggetto
Ghe favan lì a ri pê ro conseggetto: