Pagina:Pasino Locatelli - Il Vangelo di S. Matteo volgarizzato in dialetto bergamasco.djvu/19


CAPO IV. 9

Capo IV.

A

LURA Gesü al fü menat dal Speret in dol desert, perchè al födes tentat dal diaol.

2 Dopo che l’ia dezünat quaranta dé e quaranta noc, a la fì al gh’è egnit fam.

3 E egnit visì a lü ol tentadur al gh’à dec: Se té te sé fiöl del Signur, diga a ste prede, che i deente pa.

4 Ma lü al ghe respond, e’l ghe dis: L’è screc: Ol om no ’l campa miga a pena de pa, ma d’ogni sort de parola, che la vegne föra da la boca del Siur.

5 Alura ol diaol al l’à menat nela sità santa, e ’l l’à pondit sura la sima de la cesa,

6 E’l gh’à dec: Se te sé fjöl del Signur, salta zo. Perchè l’è screc: Che l’à dac l’incombensa ai sò angei de lü de vardat dré, e lur i te porterà söi sò mà, perchè té no te intopet di ölte colpé in de la preda.

7 Gesü al gh’à dec: L’è screc amò: No te tentaré ol tò Signur.

8 De recó ol diaol al l’à menat sura ü mut altesem: e’l gh’à fac ved töc i regn del mond,e la sò magnificensa de lur,

9 E’l gh’à dec: Te darò töt quest ché, se inzenöciat zo te me adoraré.