Differenze tra le versioni di "Discussioni Wikisource:Cosa mettere su Wikisource"

gli esseri umani, mossi dalla propria convinzione religiosa, possano liberamente
riunirsi e dar vita ad associazioni educative, culturali, caritative e sociali.'''
 
== Don Renzo Pampalon ROMENO Cavalieri di Malta: DREPTUL FIINŢEI UMANE LIBERTATE SOCIALĂ ŞI CIVILĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE RELIGIA ==
 
'''DIGNITATIS HUMANAE
 
DREPTUL FIINŢEI UMANE
ŞI AL COMUNITĂŢILOR LA LIBERTATE SOCIALĂ ŞI CIVILĂ
ÎN CEEA CE PRIVEŞTE RELIGIA
 
 
Oamenii devin din ce în ce mai conştienţi de propria lor demnitate umană iar numărul celor care doresc să acţioneze din proprie iniţiativă creşte, făcându-i în acest fel să-şi exercite propria libertate responsabilă, mişcaţi fiind de conştiinţa datoriei şi nu presaţi de măsuri coercitive. De asemenea, oamenii cer o delimitare juridică a puterii autorităţilor publice, pentru a nu îngrădi libertatea individuală şi cea colectivă. In convieţuirea umană, această nevoie de libertate priveşte valorile spiritului dar mai ales liberul exerciţiu al religiei în societate. Luând în consideraţie aceste aspiraţii şi propunându-şi să declare cât de importante sunt conceptele de adevăr şi justiţie, „Prioratul Melitense”, în calitate de cavalierat ecumenic acceptă în rândurile sale orice fiinţă umană care crede în Dumnezeu, oricare ar fi numele pe care i l-ar da.
„Prioratul Melitense” al Ordinului Suveran Sfântul Ioan din Ierusalim - Cavalerii de Malta, susţine că Dumnezeu însuşi le-a arătat oamenilor calea pe care aceştia - servindu-l - pot găsi salvarea şi pot atinge fericirea. In acest sens, oamenii trebuie să caute adevărul, mai ales în ceea ce priveşte Supremul şi pe masură ce ajung la adevăr şi il cunosc, să-i rămână credincios.
„Prioratul Melitense” susţine că aceste datorii ajung şi constrâng conştiinţa oamenilor şi că adevărul nu se impune decât prin forţa adevărului însuşi, care astfel pătrunde mai uşor în minţile lor. De asemenea „Prioratul Melitense”, tratând această libertate religioasă, îşi propune să dezvolte şi să mărească dreptul inviolabil al persoanei la reglementarea juridică a societăţii.
 
 
ASPECTE GENERALE ASUPRA LIBERTĂŢII RELIGIOASE
 
Obiectul şi fundamentul libertăţii religioase
 
„Prioratul Melitense” declară că fiecare persoană are dreptul la libertate religioasă. Substanţa unei astfel de libertăţi este că oamenii trebuie să fie imuni la coerciţia din partea unor anumiţi indivizi, grupuri sociale sau orice altă putere umană, astfel încât, în ceea ce priveşte religia, nimeni să nu fie forţat să acţioneze împotriva conştiinţei sale si nici să nu fie împiedicat - în afara limitelor cuvenite - să acţioneze conform acesteia: în particular sau în mod public, individual sau asociat. Dreptul la libertatea religioasă se bazează doar pe demnitatea individului. Acest drept, al fiinţei umane la libertate religioasă, trebuie să fie cunoscut şi confirmat ca drept civil în ordinul juridic al oricărui stat.
Pentru libertatea lor, toate fiinţele umane, în calitatea lor de oameni, dotaţi cu raţiune şi liberă voinţă şi investiţi cu responsabilitate personală, împinşi de natura umană, vor căuta adevărul şi vor adera la adevăr. O dată cunoscut adevărul, ar trebui să-şi ordoneze toată viaţa conform exigenţelor sale. La o astfel de cerinţă, însă, oamenii nu sunt în stare să răspundă, conform naturii lor, dacă nu se bucură de libertate psihologică şi în acelaşi timp de imunitate la coerciţia exterioară. Dreptul la libertatea religioasă nu se bazează deci pe o dispoziţie subiectivă a persoanei, ci pe insăşi natura umană.
 
Libertatea religioasă şi relaţia omului cu Dumnezeu
 
Omul primeşte şi recunoaşte imperativele legii divine prin intermediul conştiinţei sale. Prin urmare, nu trebuie constrâns să acţioneze împotriva propriei conştiinţe dar nici conform acesteia, mai ales în domeniul religios. De fapt, exerciţiul religiei, prin însăşi natura sa, constă mai ales în acte voluntare intrinseci şi libere cu care omul se îndreaptă către propriul Dumnezeu; această alegere (oricare ar fi ea) nu poate fi condamnată sau interzisă de nici o autoritate umană. Autorităţile civile, al căror scop este tocmai de a înfăptui binele comun, trebuie să respecte şi să favorizeze viaţa religioasă a cetăţenilor.
 
Libertatea grupurilor religioase
 
Libertatea religioasă priveşte fiecare persoană în parte şi atunci când acţionează în formă comunitară. Grupurile religioase sunt cerute de natura socială atât a oamenilor, cât şi a religiei însăşi. Acestor grupuri - atâta vreme cât exigenţele corecte ale ordinului public nu sunt violate - trebuie să le fie recunoscut dreptul de a fi imune la orice măsură coercitivă în: conducerea după norme proprii, în venerarea divinităţii supreme, în ajutarea propriilor membri să ducă o viaţă religioasă, în susţinerea acestora cu propria ştiinţă şi în promovarea acelor instituţii în care membrii acestora cooperează unii cu ceilalţi pentru modelarea vieţii după principiile propriei religii.
De asemenea, grupurilor religioase le revine dreptul se a nu fi împiedicate prin legi şi acte administrative de către puterea civilă; le revine dreptul să aleagă, să educe, să numească şi să transfere proprii susţinători; le revine dreptul să comunice cu autorităţile şi comunităţile religioase care locuiesc în alte regiuni; le revine dreptul să construiască edificii religioase, să achiziţioneze sau să se folosească de bunuri adecvate. Grupurile religioase au de asemenea dreptul de a nu fi împiedicate să-şi propovăduiască şi să-şi mărturisească public propria credinţă, prin viu grai sau în scris. Libertatea religioasă presupune ca grupurile religioase să nu fie împiedicate să-şi manifeste liber virtutea deosebită a doctrinei lor, în orânduirea societăţii şi în însufleţirea oricărei activităţi umane.
Dreptul în baza căruia oamenii, mişcaţi de propria convingere religioasă, se pot întâlni liber şi pot da naştere unor asociaţii educative, culturale, caritabile şi sociale se întemeiază pe caracterul social al naturii umane şi al religiei însăşi'''''Corsivo''
Utente anonimo