Pagina:Çittara zeneize 1745.djvu/260

Per dâ luxe
Comme a ombre de retræti,
Larghe, larghe: fæti a fæti.

XXI.
Verse pù, mentre ri scrivo,
Donca ognuña a furia versi:
Ri coroî sen tempi persi:
Sæ motivo
Ra sccetteçça dre sœu laode,
Che o re aççette, che o re applaude.

XXII.
Quelle graçie, chi s’onoran
Sempre tanto d’abitâro;
Quelle parte, che a mirâro
Iñamoran,
Chi ro mostran per strafóro
Dentro e fœura tutto d’oro:

XXIII.
Quello cœu, cascia e minera
De virtù tutte a barança
De Giustiçia e Temperança;
Quella cera,
Che in fâ graçie e porze aggiutti
Pâ nasciúa tutta per tutti: