Pagina:Çittara zeneize 1745.djvu/234

Peonie maestose
Regiñe in sciù ri fusti,
Rœuze a rubin retræte,
Livii imperlǽ de læte,
Çento e mille scioî nœuve a tutti gusti
Deçimando a l’attreçça,
E tra re scioî queste parolle intreçça:

X.
Figgio, che in queste rive,
Ond’è larga ogni noja,
Onde moǽ no se prœuva ora infeliçe,
Onde vitta se vive
D’indiçibile gioja
Eterna, insaçiabile, feliçe;
Onde per trattegnîse,
Stracque da ro compoñe,
Vegnan con mille sfersi
Re Regiñe dri versi
A tesce a ri Poeti re coroñe,
Per graçia aora t’è dæto
De vaghezzâ queste belleççe in fæto:

XI.
Questa, che aora ti miri
De nostra man tesciúa
Tra brocchetti e carzœu con tanta tresca,