Lettere (Andreini)/Ad Isabellam Andraeinam

Ad Isabellam Andraeinam, seculi Sulpiciam

../Dedica ../Tavola di tutte le lettere IncludiIntestazione 1 febbraio 2016 75% Da definire

Ad Isabellam Andraeinam, seculi Sulpiciam
Dedica Tavola di tutte le lettere
[p. ix modifica]

AD

ISABELLAM ANDRAEINAM,

SECULI SULPICIAM.


Florem illibatum populi suad æque medullam.


T
Er dilecta IOVI, cui tres tria munera quondam

Contribuire Deæ, Cypris, Tritonia, Iuno;
Carmine te facili dicam, tua munera dicam.
Cypris, natalem creperi cum luminis auram
Libares, medio spumantis gurgite Ponti
Emergens, vultumque tibi ciliumque, comamque
Flore venustatis tinxit; Geniumque leporum
Omnibus inspersit membris: Venus altera ut esses,
Alma Venus, sed casta, & casti mater Amoris.
Mox, ubi conspexit neglecta crepundia Pallas,
Indidit Ingenij vires, & femina Famæ
Pierio facilem perfundens nectare mensem,
Pierio facilem perfundens nectare linguam.
Nectare, quo prisci duraret Suada theatri.
Pennato sequitur gressu Saturnia Iuno,
Nubilis indignans fine coniuge virginis annos
Ladi: felicem thalamum, tædasque iugales,
Et tabulas ornat: carmen canit ipse Hymenæus.
Duceris à caro, & numerò fœcunda marito
Multiplici patens Lucinæ prole labores.
Constans connubij vinculum? Tu coniuge digna;
Te pariter coniux, cui pignora cara dedisti.
Nunc ternæ veterem Divæ posuere furorem,
Quasque Paris peperit rixas, feliciter aufers.
Tu nova dicaris Cypris, Tritonia Iuno:
Casto coniugio, Sophia, vultusque decore.


[p. x modifica]

DEL SIG. TORQUATO TASSO,

ALLA SIGNORA ISABELLA

ANDREINI,

COMICA GELOSA, ET ACADEMI-

ca intenta, detta l’Accesa.


Q
Uando v’ordiva il pretioso velo

L’alma Natura, e le mortali spoglie,
     Il bel cogliea, sì come fior si coglie,
     Togliendo gemme in terra, e lumi in Cielo:
E spargea fresche rose in vivo gielo,
     Che l’Aura, e ’l Sol mai non disperde, o scioglie,
     E quanti odori l’Oriente accoglie;
     E perche non v’asconda invidia, o zelo,
Ella che fece? il bel sembiante imprima,
     Poscia il nome formò ch’i vostri honori
     Porti, e rimbombi, e sol bellezza esprima.
Felici l’alme, e fortunati i cori,
     Ove con lettre d’oro Amor l’imprima
     Nell’imagine vostra e ’n cui s’adori.


[p. xi modifica]

DEL SIG. GIO. BATTISTA

MARINI.


P
Iangete orbi Theatri, in van s’attende

Più la vostra trà voi bella Sirena,
     Ella orecchio mortal, vista terrena
     Sdegna, e colà donde pria scese ascende.
Quivi ACCESA d’amor, d’amor’accende
     L’eterno Amante; e ne l’empirea Scena,
     Che d’angelici lumi è tutta piena,
     Dolce canta, arde dolce, e dolce splende.
Splendono hor quì le vostre faci intanto
     Pompa à le belle esequie; e non più liete
     Voci, esprima di festa il vostro canto.
Piangete voi, voi che pietosi havete
     Al suo tragico stil più volte pianto;
     Il suo tragico caso orbi piangete.


[p. xii modifica]

DEL SIG. GIO. PAOLO FABRI

COMICO.


Q
Uella, che gia così faconda espresse

Detti sublimi, ed ornamento altero
     Fù de le scene, d’appressarsi al vero
     Lasciando l’ombra, e di bearsi elesse;
Onde, poic’hebbe di virtute impresse
     Belle vestigia, à l’alma aprì ’l sentiero,
     E spedita volò dove il pensiero
     Fermo col ben’oprar la scorse, e resse.
Pregò, l’udì chi sempre ascolta pio.
     Noi, perche in guerra noi medesmi ogn’hora
     Tener, se ’n pace ella contenta hor siede?
Non è morta ISABELLA, è viva in Dio.
     Del mio carcer terreno uscito fuora
     Là sù di rivederla hò speme, e fede.

[p. xiii modifica]

DE ISABELLAE ANDRAEINAE

NOMINE, ET COGNOMINE,

Francisci Polæ I. V. D. Veronensis Anagramma.

ISABELLA ANDRAEINA,

ALIA BLANDA SIRENA.


D
Um ISABELLA micas pleno ANDRAEINA theatro,

     Ingenio, eloquio nobilis, & facie;
Ecce ALIA hoc SIRENA ævo tu BLANDA videris;
     Sic tua te lapidè nomina versa ferunt.


DE ISABELLAE ANDRAEINAE

NOMINE, ET COGNOMINE,

Leonardi Tedeschi Medici, ac Phylosophi Veronensis

Anagramma.

ISABELLA ANDRAEINA,

LIRA NE, AN LABRIS DEA.


T
Anta ISABELLA, tuam decorat facundia linguam,

     Seu laxo, stricto seu pede verba ligas:
Et calles tanta arte fides procurrere dultes,
     Seu malis plectro, pollice sive velis.
Sis NE LIRA, AN LABRIS DEA nullus ut ambigat ordo;
     Cum Dea sis labris, sis & habenda lyra.


[p. xiv modifica]

DE TABELLA

IN QUA EX UNO LATERE

effigies Isabellæ Andreinæ, ex alio

Pallas depicta est.


Franciscus Pola I. C. Veronensis, & Acad. F.


Q
Uæ manus artificem depinxit docta tabellam,

     Hinc ubi stat Pallas, hinc ISABELLA micat?
Quàm benè conveniunt, & in uno hoc ære refulgent,
     Cernere seu formam, seu velis ingenium:
Alteram in alterius poteris novisse figura,
     Alteri, & alterius nomina certa dare;
Indiscreta etenim facies, virtusque coruscat;
     Utraque est Pallas, atque ISABELLA utraque est.


[p. xv modifica]

EPITHAPHIUM

ISABELLAE ANDREINAE.


H
Oc iacet in tumulo ANDREINA ISABELLA, viator,

     Quæ sola æternum vivere digna fuit.
Cuius si cultum spectasti, atque ora loquentis
     Dum turbæ fremitu plena Theatra sonant;
In silvis, soccove, aut esset agenda Cothurnis
     Fabula, visa tibi Cynthia, Iuno, Venus.
Inspice sed mores, ut Iuno ficta Venusque.
     Sic erit hæc solum Cynthia vera tibi.


Leonardi Todeschi Medici, & Physici.


[p. xvi modifica]
H
Istria iamque virum missit doctissima primum,

     Histrio sic nomen detulit inde suum.
Verum hodiernos tam superas Isabella, putaris
     Histriaca, ut verè nata sis ipsa Dea,
Arcanos dum in te scenis iam visus haberem,
     Audirem, & linguam nobilitare tuam.
Obstupui, & mecum tacita tunc mente revolvi,
     An Dea cœlestis, fœmina, virque fores.
Laudibus & quis te posset celebrare camenis?
     Te celebret musis pulcher Apolo suis.
Hermes te genuit, verax nutrivit Apollo,
     Lactavitque suo sacra Minerva sinu.
Tu mihi sola places, veteres heroidas inter
     Digna renceri, tu mihi sola places.
Nunc tua virtuti sacret te gloria lauro,
     Cum sis tu superis connumeranda Deis.


[p. xvii modifica]
I
Nter odoratas Myrtos dum forte sederent

     Fessus Atlantiades, & Dea nata mari,
Dulcis Amor fulva percussit utrumque sagitta,
     Gramineo capti concubere solo.
Fit gravis alma Venus; maturi tempora partus
     Venerunt; menses præteriere novem.
Te fœlix Isabella parit; crescentibus annis
     Ingenium crevit, crevit in ore decor.
Si superas vultu cunctas formosa puellas,
     Formosa genuit te spetiosa Venus.
Eloquium si dulce tibi, quo iuncis Ulissem,
     Eloquio implevit pectus, & ora Pater.


[p. xviii modifica]

DISTICI

PER LA SENORA ISABELLA

ANDREINI,

Comica de i Gelosi.


Q
Uis quis es in mundo qui dulcia cantica musis,

     Qui vitam degens carmina læta canis
In cuius laudem poteris convertere versus,
     Quæ tam sit metris fœmina digna tuis?
Hæc etenim cunctas præstat virtute puellas,
     Hæc haud Priscis cognita musa viris
Hanc pulchris niveisque suis fortuna decorat
     Artubus, hæc multis pollet abunde bonis
Hæc refert palmam genere, & splendore parentum
     Doctrinæ excellens nobilitate suæ
Si tantus Isabelis honos, si gloria tanta est,
     Cur non supremis concelebranda Dijs?
Hanc linguis faveas poetarum rite propago,
     Huius in æternum nomen in ore volet.
Hanc semper servet dignis auspicibus æther
     Dum vivam deprecar numina magna Dei.

                    B. à V. S. li mani.

Don Franc. di Castelvi, & Scano Sardo.


[p. xix modifica]
Q
Ui tibi iam nomen dedit hoc Isabella, Deorum

     Sive minister erat, sive futura videns.
Nomina sunt animum, totumque decentia corpus,
     Namque agit officium littera quæque suum.
Prima dat ingenium, sapiens dat & altera pectus,
     Hæc animi, artifices tertia datque modos
Cætera corpus habet, sermone sonantia tusco
     Quod magis, hæc Veneris quæque ministra fovet.